Generalitati

Ampicilina este capul de serie al grupului aminopenicilinelor, din care mai fac parte:
• hetacilina
• metampicilina
• talampicilina
• epicilina
• amoxicilina

Un singur compus este superior ampicilinei dintre cei mentionati anterior: amoxicilina.

Structura ampicilinei

Profil de sensibilitate si rezistenta

Ampicilina este o penicilina cu un spectru largit fata de penicilina G, cu activitate extinsa pe bacili gram negativi aerobi.
Pe langa germenii cu sensibilitate la penicilina, ampicilina mai poate fi activa pe:
• enterococ rezistent la penicilina
• bacil tific
• salmonella
• unele tulpini de Klebsiella si Proteus
• Haemophilus influenzae

Ampicilina este inactiva pe:
• Enterobacter
• Bacteroides fragilis
• Pseudomonas aeruginosa (piocianic)
• Stafilococi secretori de penicilinaza

Activitatea ampicilinei pe germenii care sunt sensibili la penicilina este mai redusa fata de cea a penicilinei G.
Ampicilina este considerata un antibiotic biliar, pentru ca realizeaza o concentrare biliara inalta. De asemenea, se concentreaza mai bine decat penicilina G in lichidul cefalorahidian si in parenchimul renal.

Ampicilina in sarcina

Ampicilina in sarcina - este bine suportata in sarcina si de catre copilul mic, dar poate trece in laptele matern, unde poate determina sugarului diaree, modificarea florei intestinale si reactii alergice.

Reactii adverse

Reactiile adverse sunt similare cu cele ale penicilinei G, dar eruptiile alergice si modificarile florei intestinale sunt mai frecvente.
Eruptiile cutanate dupa ampicilina sunt mai frecvente la pacientii cu mononucleoza infectioasa.

Indicatii si contraindicatii

Ampicilina are un spectru larg de indicatii terapeutice:
• infectii de cai respiratorii
• endocardita
• dizenterie
• febra tifoida
• listerioza
• leptospiroza
• infectii urinare
• angiocolita
• boala Lyme, etc.

Ampicilina este contraindicata in infectiile cu bacterii rezistente, de spital, in special cu stafilococ care secreta penicilinaza, cu piocianic, Enterobacter. Exista un numar in crestere de bacterii care dobandesc rezistenta la ampicilina: Haemophilus influenzae, pneumococ, gonococ, enterococ.
Spectrul la ampicilinei se extinde prin asocierea de inhibitori de betalactamaza (de exemplu ampicilina plus sulbactam) si cuprinde si stafilococi sensibili la meticilina, gonococi, Haemophilus influenzae, Moraxella.

Absorbtia intestinala este de 40% si este influentata de alimente. Administrarea parenterala intravenoasa se indica in doze mari in infectiile severe, de obicei in asociere cu aminoglicozide.

Modalitatea de administrare si dozele se aleg in functie de afectiune si gravitatea acesteia.

Mod de prezentare

Capsule de 250 si 500 miligrame

Suspensie orala: 125 si 250 mg/ml

Flacoane injectabile: 250, 500 mg, 1 si 2 g.

Depozitare

La temperatura camerei, intre 15 si 30 de grade. Pentru flacoanele cu pudra, dupa preparare, acestea pot fi folosite timp de 7 zile, daca sunt tinute la temperatura camerei sau 14 zile daca sunt pastrate la frigider.

Bibliografie

Ampicilina